Sunt fericit! Zice Autorul ca de acum imi va publica raspunsurile la intrebarile cele mai interesante pe prima pagina! S-a hotarat sa faca asta cand a vazut cat am scris la raspunsul asta. Nu am vrut sa scriu atat, insa mi-a placut mult filmul si fara sa-mi dau seama m-am intins in explicatii. Pentru cine nu l-a vazut inca: nu citi mai departe!

Pe 8 Februarie 2008, como a intrebat:
draga ursone, ai inteles finalu de la no country for old men?

Draga como,
Si eu am ramas paf la final! Mi-am zis: ce, asta e tot?! Insa stiind ca trebuie sa-ti raspund, am mai urmarit o data unele faze, am baut un ceai verde cu miere, (mmm, miere!) am contemplat diferite interpretari si am ajuns la urmatoarea. Cred ca tot filmul trebuie urmarit din perspectiva serifului Ed, chiar daca mare parte din timp Llewelyn pare a fi eroul principal. De fapt chiar la inceput avem un indiciu in sensul asta si o explicatie a ideii filmului: Ed se gandeste la “old timers”, serifii de demult, care nici macar nu aveau pistol la ei, nu aveau nevoie. In zilele noastre, in schimb, e cu totul altceva: isi aminteste de un tanar care omorase o fata de 14 ani fara niciun motiv si care ii spusese ca daca ar fi eliberat, ar omori din nou. Ca abia astepta sa ajunga in iad. Seriful e contrariat: “I don’t know what to make of that. I certainly don’t.”

Din acest motiv, aflam mai tarziu ca planuieste de ceva timp sa se pensioneze. Nu fiindca ar fi prea batran, ci pentru ca pur si simplu… nu mai intelege lumea! Nu-l deranjeaza riscul mortii, inerent de altfel profesiei lui, ci faptul ca nu mai stie pentru ce si-l asuma. “I don’t want to push my chips forward and go out and meet something that I don’t understand.” Iar acest ceva necunoscut este reprezentat in film de Anton, tipul cel rau cu coafura gay. Pana la sfarsitul filmului nici seriful si nici noi nu ne dam seama ce-l motiveaza de fapt. Nu stim daca urmareste banii, daca e nebun, daca omoara din placere sau din principiu. E semnificativa scena de la motel, pe care o vedem prin ochii serifului, atunci cand il gaseste pe Llewelyn mort. E un haos din care nu pricepem nimic, si nici nu trebuie, pentru ca nici seriful nu intelege ce s-a intamplat. Nu-i asa ca-i enervant cum “eroul” de pana atunci moare subit si nici nu vedem cum? Dar asta e si ideea - sa vedem prin ce trece Ed, cum se naruie lumea care avea sens pentru el si e inlocuita de una lipsita de noima.

Substratul asta se complica atunci cand Ed il viziteaza pe Ellis, ajutorul de serif al bunicului sau, care paralizase dupa ce fusese impuscat la datorie. Tipul ii povesteste cum “Uncle Mac” fusese impuscat in 1909 de niste indieni, tot fara niciun sens. Concluzia e ca “What you got ain’t nothing new.” si “You can’t stop what’s coming.” Si uite asa ajungem la final, unde Ed si-a dat demisia si se plictiseste pe acasa. Nu voiam sa intru in toata explicatia asta de pana acum, dar fara ea nu puteam interpreta visul lui Ed. In vis, Ed calareste cu taica-sau in vremurile de demult. E frig si intuneric. Taica-sau trece pe langa el, cu capul in pamant, ducand o flacara. Putem interpreta simbolurile astea in mai multe feluri, insa toate sunt aproximativ similare: frigul poate fi raul din lume, intunericul poate fi necunoscutul, flacara poate fi dreptatea sau cunostinta etc. Nu am la indemana un dictionar de simboluri insa sigur sunt pe aproape! Mai important e ca Ed avea in vis siguranta faptului ca taica-sau urma sa faca undeva un foc, unde sa-l astepte pe el. Deci un loc luminos si cald, un loc al sigurantei. Insa Ed se trezeste (dublu sens: se trezeste din somn si se trezeste la realitate) si isi da seama ca acest loc nu exista, sau cel putin ca el nu se afla acolo.

Si cu asta, bastalavista!