Cersetoria este o meserie
M-a inspirat sa scriu observatiile de mai jos acest entry interesant al Anei.
Ce atitudine ai fata de cersetori? Le dai sau nu le dai? Daca le dai, o faci pentru ca ti-e mila de ei, pentru ca ti se pare ca e datoria morala a celor bogati sa-i ajute pe cei saraci, sau pentru ca sa-ti creasca sansele sa ajungi in rai? Daca nu le dai, iti trece dres prin cap fraza „la munca, nu la intins mana”?
Eu inaintez ideea ca cersetoria este o meserie. Tiganusul din metrou cu catelul in brate, baba imbracata rapanos care ti se pare ca abia se tine intr-un toiag de lemn, barbosul cu picioarele taiate, tiganca cu copilul in brate… toti sunt la job! In metrou, la colt de strada, la semafor sau in fata garii, ei sunt la locul de munca. Lumea nu intelege asta si se enerveaza din cauza lor sau ii compatimeste dandu-le bani, contribuind astfel la perpetuarea profesiei lor.

Unii dau tot timpul, fie din motive religioase, fie dintr-un sentiment de mila, fie pentru ca actele de caritate ii fac sa se simta bine. Acestia sunt preferatii cersetorilor si reprezinta de fapt target-ul lor. Tiganul nu invoca zeci de sfinti pentru ca este credincios. Nu vine cu bebeul dupa el pentru ca n-are unde sa-l lase. Nu vine cu catelusul pentru ca-i place sa-l ingrijeasca. Toate acestea sunt strategiile lor de marketing. La fel ca orice reclama de la televizor, toate aceste strategii au ca scop influentarea afectiva a publicului-tinta. Treaba cersetorilor este sa-i sensibilizeze pe acei oameni preponderent religiosi si/sau naivi. Acestia sunt clientii principali, care vor cumpara de la cersetori puncte de mantuire, puncte de importanta-de-sine si puncte de usurare-de-constiinta.
Altii nu dau tot timpul, ci doar in anumite cazuri. „I-am dat ca e batran, uite, cerseste cu reteta de medicamente”. Problema ramane aceeasi. Nu spun ca nu exista rare exceptii, oameni batuti de soarta care sunt nevoiti sa cerseasca pentru a avea bani de mancare. Insa gandeste-te: cati cersetori muritori de foame ai vazut? Sau macar slabi? Adevarul e ca majoritatea cersetorilor batrani fac in continuare ceea ce probabil ca au facut toata viata, pentru ca numai la asta sunt buni, si pentru ca in… bransa lor, in aria lor profesionala nu se da pensie. Sigur ca isi iau si medicamente cu o parte din banii castigati, la fel ca orice alti batrani. Si sigur ca fara sa i se dea, fie s-ar reprofila, fie ar muri de foame – la fel ca orice alt om al muncii. Insa cu siguranta nici un cersetor nu o duce nici pe departe la fel de prost cum crede lumea.
In concluzie, este absurd sa-i ceri cersetorului de profesie sa munceasca, pentru ca o face deja. Aia e meseria lui. Iar daca te face sa te simti bine sa-i dai, da-i! Dar tine minte ca cei care dau sunt motivul pentru care exista de fapt cersetori – fara acesti „oameni milostivi”, cersetoria nu ar mai fi rentabila… s-ar ofili si, pana la urma, ar disparea.

12 February 2008 at 10:08 am
Daca vei avea ocazia vreodata sa urmaresti o piesa de teatru absolut superba, care iti arata toate fetele problemei, Taina Cersetorului cu Mihai Bica (de Costin Manoliu) “o drama comica pentru un singur actor, o confesiune conceputa sub forma unui dialog cu publicul: povestea unui om care ajunge la cunoasterea de sine dupa o serie de experiente care il aduc intr-o pozitie sociala marginala.”
12 February 2008 at 4:43 pm
Nu e o piesa rea, insa nu mi-a placut mesajul crestin si morala (daca esti sarac si nefericit, vei fi “salvat”… yuck)
13 February 2008 at 10:48 am
Eh, nu se referea numai la sărăcia materială…
13 February 2008 at 11:21 am
Eu asa am inteles. Un individ pe care circumstantele l-au adus la saracie materiala, dar care totusi a ramas integru dpdv spiritual (integru conform moralei crestine!) si a hotarat sa nu se sinucida si sa-si traiasca in continuare destinul de om nenorocit pentru ca “in Rai nu sunt oameni care si-au luat singuri viata”. Tot in Rai aflam ca nu prea ajung afaceristii, parlamentarii si alti oameni bogati, in schimb e plin de cersetori.
Or, ideile astea mie nu-mi spun nimic, pentru ca nu sunt religios (de fapt, sunt anti-religios, if anything) si ma opun cu atat mai puternic modului de viata ascetic propus de doctrina crestina.
14 February 2008 at 2:02 pm
Cred că până la urmă depinde cum priveşte fiecare bogăţia spirituală iar pentru asta nu e nevoie obligatoriu de religie.
17 February 2008 at 9:19 pm
Fac un efort de vointa si imi suprim gandurile criminale…