Nu, lucrurile care ma enerveaza pe mine cel mai tare sunt generale si, din nefericire, omniprezente – nu numai pe plaiurile noastre mioritice, desi parca se manifesta mai intens in tarile cu iz balcanic. Sunt trei la numar si lucreaza impreuna, avand scopul comun de a perpetua mediocritatea. Iaca-sa:

• ignoranta
• incompetenta
• nedreptatea

Unu. Daca prostia este enervanta, atunci ignoranta este exasperanta. Diferenta intre cei doi termeni sta in faptul ca prostia se refera strict la capacitatea intelectuala a unui individ, or cu asta te nasti, deci e oarecum scuzabila. Pe de alta parte, omul ignorant nu e neaparat prost din coaja. Ignoranta este o optiune care determina un anume stil de viata – este alegerea constienta a individului de a nu-i pasa de nimic in afara propriei burti, de a adopta parerile cele mai populare drept convingeri personale, cu scopul de a-si pacali propria constiinta ca e OK si chiar normal sa fii prost si lenes. Ignorantul isi abandoneaza cu buna stiinta potentialul uman in favoarea unui confort letargic in care se adanceste cu o satisfactie grotesca, deodata cu fundul sau gras in pernele canapelei din fata televizorului.

Doi. Incompetenta este o forma particulara a ignorantei – reprezinta ignoranta in ceea ce faci si, in special in cazul susmentionatei ghiseiste si al altor functionari indolenti de teapa ei, este cuplata de cele mai multe ori cu o atitudine condescendenta – care izvoraste, colac peste pupaza, dintr-un complex de inferioritate. Adicatelea: functionarul cu pricina stie ca si o maimuta bine dresata i-ar putea lua locul cu succes la ghiseu, si de aici complexul; dar stie in acelasi timp ca nimeni si nimic nu poate sa-l dea afara din postul lui de bugetar, si ca sarmanul cetatean care sta la coada de partea cealalta a ghiseului va sta la acea coada oricum si va suporta orice abuzuri pur si simplu pentru ca nu are de ales – de aici condescendenta. Exista si functionari care manifesta aceasta atitudine de superioritate, dar care sunt totusi competenti. Acestia nu ma enerveaza nici pe departe la fel de tare. In ceea ce ma priveste, este mult mai putin important sa fii politicos decat sa-ti faci bine treaba. Sunt prea multi cei care-ti spun ca “nu se poate” cu zambetul pe buze.

Trei. Nedreptatea nu ar trebui sa necesite explicatii, dar se pare ca unii o inteleg gresit. (a se citi ‘altfel decat mine’) Gandirea mea e in mare parte liberala. Eu nu consider, spre exemplu, ca un om este nedreptatit daca nu ‘i se da’ de lucru sau daca nu ‘i se creste’ salariul. Pe o piata a fortei de munca libera, valoarea fiecarei persoane exprimata in bani este venitul maxim pe care-l poate obtine, fie ca angajat, fie ca patron, fie lucrand pe cont propriu. Daca singurul skill pe care il ai este sa pui potcoave la magari, dar nimeni nu mai are magari sau nevoie de potcoave, nici macar pentru jocuri sexuale dubioase, atunci este trist ca ai ramas pe drumuri – insa nu este nedrept. Ceea ce este nedrept e ca vecinul tau, care s-a gandit in perspectiva si a invatat pe langa potcovire sa repare masini de spalat, sa trebuiasca sa-ti plateasca tie, din profitul lui, ajutorul de somaj. Daca nu-ti mai merge treaba, n-ai decat sa iti sporesti eficienta, sa te reprofilezi, sau sa ramai pe drumuri. (pentru ca ai fost incompetent, ignorant sau puturos) In sens larg, o nedreptate survine atunci cand un individ nu primeste (tot) ceea ce merita, fie in sens pozitiv, (o recompensa) fie negativ (o pedeapsa).

Clar? Clar.

Inchei cu un raspuns pentru cei care ma intreaba de ce nu prea mai scriu pe aici. Doua motive: multe alte lucruri mai bune de facut si lipsa de energie negativa. (ca aia pozitiva nu scrie) Sorry. Lasa ca o mai veni ploaia cu nervi si pe la mine.

Din nefericire, se pare ca majoritatea barbatilor sunt foarte buni la platit factura la telefon, dar foarte slabi la cucerit o femeie, daca aceasta din urma le pica cu tronc. Eu dau vina in principal pe filme. In majoritatea productiilor cinematografice cu iz rozaliu de tuberoze si multe inimioare de catifea, procesul prin care fata este curtata include un numar arbitrar de scene in care barbatul se auto-umileste, punandu-se in genunchi, implorand, facand repetate gesturi rasuflat-romantice, pana ce intr-un sfarsit femeia se „lasa” cucerita in urma unei marturisiri din partea tipului, in care acesta renunta oficial la statutul de barbat, jurand devotament etern si dragoste neconditionata. Ce frumos.

Din pacate, realitatea functioneaza un pic altfel si, la fel cum nimeni n-a reusit inca sa construiasca un warp-drive care sa ne propulseze intr-un sistem solar vecin unde sa-i cunoastem pe prietenii nostrii klingonieni, femeile pamantene nu sunt si nici nu vor fi vreodata atrase de genul de comportament emasculat, prezentat in filmele la care ele insele lacrimeaza in secret, dupa ce au aflat ca prietenul lor betiv si neras de o saptamana le-a inselat a saptea oara, dar pe care nu-l pot parasi, pentru ca-l iubesc, desi nici ele nu stiu de ce.

In acest timp, tu, gusterule, (stiti voi care sunteti) o iei in barba iar si iar, consoland-o cu mangaieri atent non-sexuale, sperand ca doar-doar intr-o buna zi aceasta faptura gingasa isi va da seama ca nenorocitul ala nu e bun pentru ea si ca de fapt tu, TU esti printul pe cal alb, cel pe care ea il asteapta si cu care isi va petrece restul zilelor in tihna si fericire; o fericire casta, insa, fiindca prin toata admiratia pe care i-o porti, nu ti-o poti imagina pe Ea facand vreodata actul cel murdar.

Aceasta situatie e mult mai raspandita decat pare la prima vedere. Cine nu cunoaste macar un caz? Si totusi fiecare tip care trece prin asta are impresia ca situatia lui e unica si ca femeia de care e amorezat nu are egal. Guess what? Are. De fapt, dpdv statistic, ai toate sansele ca dragostea vietii tale din acest moment sa fie o persoana de calitate mediocra. Baga-ti asta in cap si poate atunci vei avea sansa sa o si cuceresti. Dar atunci, o vei mai vrea?

1b. Te poop. Varianta messengeroasa a lui „Te pupic”. Ma intreb cati stiu ce inseamna „poop” in engleza, si cati dintre cei care stiu se gandesc la asta inainte sa-mi comunice cu nonsalanta fanteziile lor scatofilice.

2. Mai vorbim. In mod normal aceasta expresie ar trebui sa fie sinonima cu „Vom mai discuta candva in viitor.” Din pacate, datorita in mare parte lenei si delasarii caracteristice romanului mediu, dar si dorintei populare de a pastra aparentele, „Mai vorbim” a dobandit urmatoarele intelesuri:

• Nu am chef sa fac ceea ce m-ai rugat, dar diametrul redus al coaielor mele nu-mi permite sa-ti comunic acest lucru in mod direct.
• Mergand pe acelasi trotuar in directii opuse, am avut nenorocul sa ne uitam unul la celalat in exact acelasi moment, ceea ce a insemnat ca desi abia ne cunoastem si nu ne simpatizam deloc, trebuie totusi sa ne oprim din drum si sa schimbam politeturi dezinteresate. Nu am nimic impotriva ta, dar sper sa nu te mai vad niciodata.
• Unul dintre noi a avut o idee buna, insa amandoi stim ca nu avem consecventa necesara ca s-o punem in aplicare, asa ca haide sa amanam decizia de a incepe treaba pentru o data ulterioara (care bineinteles nu va veni niciodata) si sa ne intoarcem la starea confortabila de vegetatie in care ne aflam inainte de a incepe conversatia cu satisfactia adaugata ca „a ramas ca discutam.”
• Sper sa arzi in iad impreuna cu ansamblul rudelor tale de gradul I, dar pentru ca suntem colegi si ne vedem in fiecare zi, trebuie sa te suport, asa ca nu-ti pot comunica sentimentele mele decat telepatic.

3. Ai grija de tine / Take care. Care este scopul acestui indemn? Doar nu vrei sa cred ca-ti pasa de mine mai mult decat mie. La naiba, in seara asta aveam de gand sa beau doua sticle de palinca, sa ma sui la volan si sa conduc pe contrasens cu 150Km/h, dar acum ca mi-ai spus sa am grija de mine, am sa fac efortul de a-mi controla tendintele sinucigase, nu pentru ca mi-ar pasa de propria mea viata, ci ca o favoare pentru tine. Poop!

4. Ce mai faci? si raspunsul standard: „Bine.” Ce inseamna ca faci bine? Propozitia in sine este un nonsens. In plus, intrebarea e CE mai faci, nu CUM. Am incercat o vreme sa raspund la intrebarea asta in mod sincer, coerent si complet, incepand sa vorbesc despre proiectele la care lucram la momentul intrebarii, insa gradul de interes al ascultatorului este tot timpul atat de redus dupa ce te intreaba ce mai faci, incat am descoperit ca-i poti povesti si despre modul in care in seara anterioara i-ai sodomizat sora, folosindu-i pisica pe post de prezervativ, reactia fiind intotdeauna aceeasi. Omul da din cap, mormaie „da, inteleg” de cateva ori si se uita pe pereti pana termini povestea. Am ajuns la concluzia ca nimanui nu-i pasa despre detaliile din viata ta, iar „Ce mai faci?” este o incercare dubioasa de a face conversatie din partea unor oameni atat de neinteresanti incat nu stiu sa vorbeasca nici macar despre vreme.

5. LOL. Utilizarea acestui termen in limbajul vorbit nu arata ca esti cool. Dimpotriva, arata ca stai atata timp la calculator, incat ai uitat cum se rade. Singura persoana care are voie sa spuna „LOL” in loc sa rada este Stephen Hawking. In rest, daca chiar nu mai stii sa razi, sugerez „ha ha” ca o alternativa mai naturala.

X poate fi orice. De cele mai multe ori e iubitul sau iubita. Alteori persoana respectiva si-a facut prieteni noi, a inceput sa castige mai multi bani, s-a mutat din cartier etc. Nu conteaza ce e X. Ce e important este motivul pentru care X reuseste sa indeparteze o persoana de prietenii sai. Iar eu zic ca singurul motiv veritabil pentru care o legatura puternica de prietenie poate avea de suferit este lipsa de caracter. Urmeaza demonstratia. Pam, pam:

In primul rand, cum definim o prietenie buna? (nu spun „adevarata” ca devine si mai incurcata treaba) Pai, zicala este „Prietenul la nevoie se cunoaste”. Asadar un prieten bun este acela care te ajuta cand ai nevoie, acela pe care te poti bizui si in care poti avea incredere. Sigur ca poti sa te simti la fel de bine la o bere si cu prieteni pe care nu te poti bizui. Acestia nu sunt neaparat „prieteni rai” – este OK sa petreci timp si cu ei, daca acest lucru te face sa te simti bine. Este insa important sa stii la ce sa te astepti din partea fiecaruia. Iar asta nu depinde atat de relatia pe care o ai cu acea persoana, ci de caracterul ei.

De fiecare data cand cineva e dezamagit de un prieten, incepe sa spuna chestii de genul „Dar… eram atat de buni prieteni”, „ne cunosteam din copilarie” etc. Sau cand defineste relatia cu un prieten bun, povesteste „prin cate am trecut”, „de cand ne stim”, „cate ne leaga”, dar toate astea nu sunt atat de relevante cand ai nevoie de el. Ce e important este caracterul lui, ca persoana. Daca un prieten te „tradeaza”, acest lucru nu este decat o dovada a lipsei lui de caracter. Deci Iuda nu a fost un tradator, ci doar un om slab. Care avea nevoie de bani, sa-si faca dintii. (nu m-am putut abtine)

Acum, un sfat, care nu e deloc o idee noua, dar e una importanta. Daca vrei un prieten bun si de incredere, alege un barbat. Asta nu inseamna ca nu exista femei de caracter, sau ca toti barbatii sunt de caracter – ar fi grozav, dar nu e cazul nici pe departe. Doar ca femeile tind sa se lase prada sentimentelor pe care le traiesc in momentul respectiv. Iar daca aceste sentimente sunt puternice, uita de toti si toate. De citit si aici… si in alte parti, ca povestile sunt multe, si sigur ati auzit si voi. Mie mi-e lene sa mai caut acum.

In cele din urma, iata ce cuvinte intelepte am avut de zis intr-o noapte pe chat:

: ba
: exista doua teste pentru un prieten
: unu e femeia
: si altu e banu
: ambele sunt teste de caracter
: daca unu iti trage teapa de bani
: sau din cauza unei femei te neglijeaza
: atunci nu e om de caracter
: si deci e un prieten prost

In al doilea rand, eu sunt o persoana foarte rezonabila. Nu vreau sa discriminez pe nimeni. Decat pe prosti, ca nu stiu sa se apere. Pe de alta parte, urasc fumul de tigara si nu suport sa se fumeze langa mine. Libertatea ta de a fuma se termina unde incepe libertatea mea de a respira aer curat. Nu am nimic impotriva fumatului, atata vreme cat nu sunt vreodata expus fumului de tigara fara dorinta sau acceptul meu. Cu alte cuvinte, daca ma plimb prin parc, sau orice alt loc public (adica fara posibilitatea de a-i pune un semn „Atentie! Fumatori!”) si ajung sa respir fumul tau, atunci dreptul tau de a fuma in locul respectiv este direct proportional cu dreptul meu de a-ti baga tigara pe gat.

Mai  greu de inteles este energia cu care se apara acesti fumatori. Verva cu care ei isi revendica „drepturile” si semneaza petitii este demna de o cauza mai buna, cum ar fi: sa se lase de fumat. Dar nu o fac. Ca sa ne dam seama de ce, propun urmatoarele doua scenarii de dialog cu doi fumatori diferiti.

Scenariul 1:

- De ce nu te lasi de fumat?
- Nu pot.
- Deci esti slab.
- … (ramas fara cuvinte in fata infailibilei mele logici socratiene)

Scenariul 2:

- De ce nu te lasi de fumat?
- Nu vreau.
- Dar stii ca fumatul iti face rau.
- Da, stiu ca peste cativa ani plamanii mei o sa arate ca niste mititei carbonizati, ca exista posibilitatea sa mor in chinuri de cancer pulmonar, ca sunt ostracizat de colegii mei nefumatori, ca nu pot sa alerg 200m fara sa incep sa gafai, ca nu mi se mai scoala ca inainte si pe viitor probabil ca n-o sa mi se mai scoale deloc si ca cheltui o gramada de bani pe niste iarba uscata cu hartie.
- Cu toate acestea nu vrei sa te lasi de fumat.
- Corect.
- Deci esti prost.
- … (ramas fara cuvinte in fata infailibilei mele logici socratiene)

Daca stranuti, simti nevoia de a scapa de o persoana care te stanjeneste. Nu-i mai asculta pe doctorii astia care-ti spun ca de fapt esti alergic la una-alta, solutia este simpla: pune mana pe cel mai apropiat obiect ascutit si scapa de persoana in cauza!

Apoi, lumea crede ca miopia inseamna dificultatea de a vedea la distanta, dar ceea ce inseamna de fapt este frica de viitor. Vrei sa scapi de ochelari? Extinde-ti potentialul de constiinta si accepta-ti frumusetea interioara!

Daca te doare in cur, inseamna ca te autoculpabilizezi si nu ai incredere in tine, asa ca ai face bine sa te accepti asa cum esti. Pe de alta parte, daca te mananca in cur, ai remuscari fata de trecut – renunta la sentimentul de vinovatie si vei putea din nou iesi in public fara sa te scarpini!

Herpesul bucal reprezinta “condamnarea severa a unei persoane de sex opus.” Nici nu ma mir. Caz ipotetic: te-ai imbatat, ai mers la panarame, nu mai tii minte ce ai facut dar te-ai trezit cu herpes la gura. Pariez ca ai cel putin o idee vaga de unde l-ai luat.

Va las sa descoperiti singuri restul semnificatiilor ascunse ale acestor aparent banale simptome. Din pacate, eu am dezvoltat reactii alergice la acel site – pesemne, am o atitudine de ostilitate fata de orice persoana indeajuns de cretina incat sa puna pe net asemenea tampenii.

Stiri. Carti. Idei. Bloguri. Show-uri. Produse de orice fel. Si cel mai rau: OAMENI.

Cateodata mi se intampla sa deplang conditia societatii in care traim pentru gardurile uneori insurmontabile pe care le plaseaza intre indivizi. Sa vorbesti cu necunoscuti nu se face. Eu o mai fac din cand in cand si de cele mai multe ori imi dau seama ca si normele astea sociale au un scop. Adica mai bine lasam gardul acolo. Cand aud ce debiteaza unii, uit sa mai clipesc – probabil. Altfel nu imi explic de ce imi dau lacrimile. E ca si cum insasi Prostia s-ar fi materializat in capul lor si ar fi inceput sa se impreuneze tandru cu neuronul de serviciu, progeniturile iesindu-i apoi pe gura acestui cetatean nevinovat.

Mai grav este ca cei mai multi dintre acestia abia asteapta sa-ti impartaseasca din convingerile lor. Orice prost are convingeri ferme si principii batute-n piatra. Daca-l intrebi despre ele, nu se mai opreste din vorbit, vrea sa te atraga de partea lui. Daca te uiti stramb la el, adauga dand din umeri: „parerea mea!”.

Plesu scria ca omul inteligent are banuieli, nu convingeri. Banuiesc ca avea dreptate. Ursone e convins

Iaca si morala: tine aproape oamenii de calitate pe care-i gasesti, ca sunt rari. Noua din zece sunt de cacat. Cifrele sunt impotriva ta. Sigur ca orice om are ceva bun in el, dar ce rost are sa sapi? Tine-i aproape doar pe cei care iti ofera cel putin cat le oferi tu lor. Nu te implica in relatii cu persoane care au mai multe probleme decat tine.

Si invata sa identifici acele 10 procente valoroase din orice – inclusiv din acest articol.

Ce e si mai nasol e ca nu stii de fapt cand ai sa mori. Si cu totii ne purtam de parca o sa traim pentru totdeauna. Ne facem planuri, invatam, dam examene, luam diplome, muncim, facem toate aceste lucruri, pentru ca asa face toata lumea, si le facem de parca ar fi ceva inevitabil si firesc. Le facem pentru ca avem impresia ca in felul asta o sa ajungem undeva unde o sa fie bine.

Insa cat de bine poate sa fie acolo, daca, pentru a-ti asigura traiul, cel putin o treime din el ti-l petreci muncind – adica facand acelasi lucru in mod repetat, de cele mai multe ori inchis intre patru pereti? Ma apuca groaza cand aud cum unii se resemneaza cu postura asta. Se angajeaza pe salarii relativ bune, dupa care fac credit la banca pentru a-si cumpara apartament si masina. Credit pe 20, 30 de ani. Iar din acest moment viata lor a luat sfarsit. Trebuie sa munceasca in continuare pentru a-si putea plati apartamentul si masina.

Cand muncesti 8 ore pe zi, in orasele mari, cel putin inca o ora zilnic o petreci pe drum. Un somn sanatos dureaza 8 ore pe noapte. 24 – (8 + 9) = 7. In alea 7 ore trebuie sa si mananci, sa te speli, sa faci cumparaturi, sa faci curat prin casa, sa platesti facturi, in fine, intreaga suita de chestii administrative. Mai trebuie sa te si relaxezi. In general te relaxezi seara, in fata televizorului. Nu mai ai timp si nici chef sa faci alte chestii. Faci destui bani incat sa te poti relaxa comod seara in fata televizorului, in weekend sa-ti permiti cate o iesire pe ici, pe colo si o saptamana pe an cat ai concediu sa mergi la mare.

Cand in sfarsit ti-ai platit creditul, daca n-ai murit inca intr-un accident sau din alte motive neprevazute, ai putea teoretic sa renunti la job si sa te apuci sa faci si altceva. Dar nu stii sa faci nimic altceva. In plus, acum ai o familie de intretinut. Ai 50 de ani, nevasta/sot si 2,5 copii. Aveai potential, dar ai sfarsit tot in mediocritate.

Scenariul de mai sus ar trebui sa ne sperie mai mult decat orice altceva. Si asta pentru ca nu e doar posibil, ci si probabil sa il traim. In primul rand, pentru ca foarte putini dintre noi stiu exact ce vor in locul acestui scenariu. In al doilea rand, orice inceput de cariera te pune pe un fagas de pe care iti e foarte greu sa iesi (mai ales in cazul angajamentelor financiare, e.g. creditul de mai sus.) Apoi, inceputul unei cariere, sau cel putin un job, e inevitabil – nu poti sta pe banii parintilor prea mult timp dupa ce termini facultatea… nu se face. Si, in ultimul rand: cati dintre noi suntem destul de intreprinzatori, cati dintre noi suntem dispusi sa renuntam la comoditate si sa riscam in mod repetat, sa ne dam peste cap pana ne iese ceva?

Pentru ca sa-ti „traiesti viata la maxim”, sa faci ceea ce vrei, ceea ce te implineste, ceea ce-ti face placere – ai nevoie de doua chestii: timp si bani. Exista mai multe modalitati de a face bani, si toate folosesc timpul ca materie prima. Job-ul este cel mai cunoscut si in acelasi timp cel mai ineficace procedeu prin care timpul se transforma in bani. Avantajul la acest procedeu este siguranta lui. Tunul, pe de alta parte, nu e deloc sigur, e riscant, poate fi si ilegal, dar e foarte eficient – intr-un timp foarte scurt poti face foarte multi bani. O cale de compromis este biznisul… dar despre avantajele si dificultatile acestei optiuni, in episodul urmator!

Ca rezultat al acestui fapt, multi barbati, cum ar fi acesta, inteleg in mod eronat prin cuvantul „sensibilitate” faptul ca trebuie sa-si taie jos boasele pentru a fi pe plac femeilor. Renunta astfel la orice urma de barbatie si la toate activitatile de care ne putem bucura numai pentru ca avem coaie: violenta fara sens in toate formele ei, fotbalul, berea strong si filmele porno.

La cealalta extrema, exista acei barbati care, tot in contextul frustrarii mentionate mai sus, renunta la a incerca sa mai inteleaga femeia, nu mai incearca sa se adapteze situatiei existente si devin astfel misogini. Problema comunicarii intre sexe devine problema lor, a femeilor, niste curve toate. Acesti barbati isi reprima sexualitatea si isi canalizeaza energia catre activitati super-competitive si/sau super-barbatesti. Vezi figura 2.

Unele femei, care nu inteleg comportamentul acestor barbati, ajung din cauza lor la concluzia ca toti barbatii sunt porci. De aici, problema se amplifica, deoarece rezultatul unei interactiuni cu o alta persoana este intotdeauna pozitiv sau negativ in functie de asteptari. Cu alte cuvinte, daca te astepti sa fie curva, vei avea atitudine de porc, iar ea va fi curva in consecinta. Si invers.

Insa daca va asteptati sa va ofer o solutie, nu aveti noroc.

Ca sa ne simtim impliniti/multumiti trebuie in primul rand sa fim sanatosi si sa ne aflam intr-un context de siguranta fizica si financiara. Apoi, trebuie sa facem in mod regulat urmatoarele: ceva fizic, ceva intelectual, ceva social, ceva nou, munca, joaca si sex.

Dragostea aduce momente de fericire atunci cand:
- sunt satisfacute conditiile de mai sus;
- partenerii se iubesc in proportii ~egale;
- relatia inca mai ofera fiecarui dintre parteneri ceva nou;
- partenerii sunt independenti.

Independenta partenerilor, mai ales pe plan emotional, este cruciala pentru dragoste, deoarece dragostea necesita provocare, iar cel mai mare inamic al provocarii este dependenta. Cand realizezi ca partenerul este dependent de tine, provocarea dispare.

Banii aduc momente de fericire atunci cand:
- sunt satisfacute conditiile de mai sus;
- provocarea obtinerii banilor este inlocuita cu o alta, sau cu cea a obtinerii si mai multor bani;
- persoana in cauza actioneaza in armonie cu propriile-i valori.

Nemaiavand provocarea imbunatatirii situatiei financiare, multi bogatani devin deprimati. Aceasta pentru ca orice om are nevoie de provocari in viata. Pentru ca omul, pentru a ramane intreg la cap si pentru a fi multumit, are intotdeauna nevoie de cel putin o provocare. Altfel, fiind inzestrat cu inteligenta, isi da seama de propria-i inutilitate si este impins la sinucidere.

Dragostea trebuie sa fie o provocare. Ea dispare in momentul in care, intr-o relatie, unul dintre parteneri ajunge sa-l cunoasca perfect pe celalalt. De aici ideea relativ populara ca trebuie intotdeauna pastrat un oarecare grad de mister, care sa ofere provocarea dezlegarii.

Si ar mai fi ceva. Momentele de fericire sunt ceea ce sunt doar daca te bucuri de ele. Cunosc persoane care nu sunt fericite nici macar in cele mai frumoase clipe, pentru ca se gandesc intotdeauna la ceea ce nu au. Isi fac o imagine in cap despre cum ar trebui sa arate fericirea lor si orice altceva nu-i multumeste. Mai bine, spera la ce e mai bun, dar asteapta-te la ce e mai rau; astfel, orice alt rezultat va veni ca o surpriza placuta. Bucura-te de ce ai, cand poti. Si in acest fel vei fi, pentru intervale mici dar dese, fericit!

NB. Am inceput aceasta dizertatie ca pe un comentariu aici, dar devenise prea lunga, asa ca m-am hotarat sa-i acord propria insemnare.