Scriu acum in ora de istoria dreptului constitutional. Nu ca n-ar fi mai interesant cursul decat altele dar tot imi vine sa-mi smulg parul din cap. Au astia aici un sistem de asa natura ca-ti vine sa-ti smulgi parul din cap. Doua ore stai si-l asculti pe prof cum vorbeste… si vorbeste… si nu se mai opreste. Vorbeste singur – nu e voie sa intervii si nici macar sa pui intrebari la sfarsit. Asa e sistemul in toata tara. N-o sa ma mai plang niciodata de facultatea mea din Romania care are un sistem ultra-modern fata de asta. Noi ne alegem cursurile optionale pe net; la astia trebuie sa completezi un formular cu pixul si sa-l duci la secretariat. La noi poti oricand sa intervii in timpul orei, ba chiar e incurajat, nu prea se face diferenta intre cursuri si seminarii. La astia cursul e 2 ore de plictiseala in care vorbeste numai proful, iar la seminar vorbesc numai studentii – trebuie sa facem niste chestii care se numesc „expuneri”, adica sa vorbim noi cate 20 de minute pe un subiect dat dinainte. In care timp poti spune absolut orice tampenie, cred ca-l poti si injura pe prof, ca tot nu te intrerupe. Doar la sfarsit iti zice cat de proasta a fost prezentarea (dar intr-un mod foarte amabil) sau, daca e perfecta, nu zice nimic. Nota n-o afli pana dupa sfarsitul semestrului – daca ai picat, ghinion, pentru studentii straini nu se dau restante. Sa mai spun ca facultatea la care studiez aici semestrul asta este considerata „grande école”, adica ceva peste universitatile normale? Mi-e greu sa-mi imaginez cum e la o universitate normala daca aici e atat de nasol.

Totusi, pe studentii francezi ii duce capul. Gandesc toti la fel dar nu-s tampiti. Pe de alta parte, 90% dintre ceilalti studenti straini de aici sunt de-a dreptul handicapati. Unii dintre ei nu leaga doua cuvinte in franceza. O englezoaica care, de altfel, face parte din grupul de „tocilari” a avut bunavointa sa-mi dea un curs la care am fost absent. Jumatate scris in engleza, jumatate in franceza, insa in ambele parti o ortografie care numai „orto” nu e. Cum naiba sa ajungi la facultate si sa nu stii sa scrii corect in propria limba? Sunt tampiti si pe la facultatile din Romania, nu zic nu. De fapt e plin. Dar macar stiu sa scrie corect in romana.

Am avut de asemenea placerea sa rad (inclusiv cu curul) de niste eseuri ale acestor studenti. Verdict: clasa a cincea. De fapt, scriam mai bine decat atat in clasa a cincea. Fara inceput sau sfarsit si fara idee. Chestii luate de pe net si nici macar reformulate. Si profii de aici chiar cauta pe net sa vada daca ai plagiat, sunt foarte stricti. Ma intreaba lumea cum sunt celelalte natii. Pai in general sunt de treaba. Chiar si cei mai tampiti, chilienii, sunt de treaba. Asadar chilienii sunt tampiti. Pe italieni ii duce capul in general, dar sunt cei mai puturosi – una dintre fete s-a plans la un prof ca „a auzit ca nu are voie sa copieze de pe net, e adevarat?”. Cine stie cum e la ei. Cu italienii ma inteleg cel mai bine. Si cu mexicanii. Poate pentru ca-s lenesi ca mine. Ma mai inteleg bine cu un olandez, cu englezii in general, cu o americanca si 2 nemtoaice. Nemtii sunt cam rezervati dar poti glumi cu ei. Cu englezii nu poti – sunt foarte conservatori si trebuie sa ai grija ce cuvinte folosesti. Fara glume rasiste! Se ofenseaza repede si le trece greu.

[…]

Am ajuns acasa. Public chestia asta si ma apuc de lucru. Urata treaba, munca…