Despre prietenie
Se intampla o data la cateva luni, este un laitmotiv al vietii mele, ca unul dintre cunoscutii mei (de cele mai multe ori o fata) sa se planga de unul dintre prietenii sai – de cele mai multe ori alta fata. Si aud de fiecare data aceleasi lucruri: s-a schimbat, nu mai e ca inainte, nu ma mai suna, nu mai vorbim, nu ma mai asculta, nu-i mai pasa; sau, si mai rau: nu-mi vine sa cred, mi-a furat iubitul/a / banii / televizorul… oare de ce? Inainte eram atat de buni prieteni. Dar, de cand a intervenit X…
X poate fi orice. De cele mai multe ori e iubitul sau iubita. Alteori persoana respectiva si-a facut prieteni noi, a inceput sa castige mai multi bani, s-a mutat din cartier etc. Nu conteaza ce e X. Ce e important este motivul pentru care X reuseste sa indeparteze o persoana de prietenii sai. Iar eu zic ca singurul motiv veritabil pentru care o legatura puternica de prietenie poate avea de suferit este lipsa de caracter. Urmeaza demonstratia. Pam, pam:
In primul rand, cum definim o prietenie buna? (nu spun „adevarata” ca devine si mai incurcata treaba) Pai, zicala este „Prietenul la nevoie se cunoaste”. Asadar un prieten bun este acela care te ajuta cand ai nevoie, acela pe care te poti bizui si in care poti avea incredere. Sigur ca poti sa te simti la fel de bine la o bere si cu prieteni pe care nu te poti bizui. Acestia nu sunt neaparat „prieteni rai” – este OK sa petreci timp si cu ei, daca acest lucru te face sa te simti bine. Este insa important sa stii la ce sa te astepti din partea fiecaruia. Iar asta nu depinde atat de relatia pe care o ai cu acea persoana, ci de caracterul ei.
De fiecare data cand cineva e dezamagit de un prieten, incepe sa spuna chestii de genul „Dar… eram atat de buni prieteni”, „ne cunosteam din copilarie” etc. Sau cand defineste relatia cu un prieten bun, povesteste „prin cate am trecut”, „de cand ne stim”, „cate ne leaga”, dar toate astea nu sunt atat de relevante cand ai nevoie de el. Ce e important este caracterul lui, ca persoana. Daca un prieten te „tradeaza”, acest lucru nu este decat o dovada a lipsei lui de caracter. Deci Iuda nu a fost un tradator, ci doar un om slab. Care avea nevoie de bani, sa-si faca dintii. (nu m-am putut abtine)
Acum, un sfat, care nu e deloc o idee noua, dar e una importanta. Daca vrei un prieten bun si de incredere, alege un barbat. Asta nu inseamna ca nu exista femei de caracter, sau ca toti barbatii sunt de caracter – ar fi grozav, dar nu e cazul nici pe departe. Doar ca femeile tind sa se lase prada sentimentelor pe care le traiesc in momentul respectiv. Iar daca aceste sentimente sunt puternice, uita de toti si toate. De citit si aici… si in alte parti, ca povestile sunt multe, si sigur ati auzit si voi. Mie mi-e lene sa mai caut acum.
In cele din urma, iata ce cuvinte intelepte am avut de zis intr-o noapte pe chat:
: ba
: exista doua teste pentru un prieten
: unu e femeia
: si altu e banu
: ambele sunt teste de caracter
: daca unu iti trage teapa de bani
: sau din cauza unei femei te neglijeaza
: atunci nu e om de caracter
: si deci e un prieten prost
13 May 2008 at 5:14 pm
/:) where’s my comic strip? :-W
13 May 2008 at 5:21 pm
Umm… dog ate it?
13 May 2008 at 7:16 pm
mai e si testu betiei :
daca atunci cand suntetzi betzi itzi :
)))))))
fura banii , te bate , te face de ktk sau fute gajica … atunci nu e prieten bun
13 May 2008 at 8:03 pm
Asa e, cum am putut uita testul betiei?
21 May 2008 at 7:08 pm
29 May 2008 at 1:26 pm
Un subiect vechi, dezbatut si redezbatut…
”Men kick friendship around like a football, but it doesn’t seem to crack. Women treat it like glass and it goes to pieces.”- Anne Morrow Lindbergh
Un prieten bun nu se bate cu pumnul in piept, nu se autoIntituleaza “best friend”, nu aminteste „prin cate am trecut”, „de cand ne stim”, „cate ne leaga” etc…pt. ca in momentul in care sunt experiente comune le stiu ambele persoane implicate. Acestea sunt the kind of things that need no longer be mentioned. Daca sunt adevarate toate astea se simt si nu e nevoie sa Re-re-rememorezi! Si daca tot am inceput acest bla-bla cu un citat voi incheia cu unul, de aceasta data Carl Jung: “The meeting of two personalities is like the contact of two chemical substances: if there is any reaction, both are transformed.” So…it is not the amount of time spent together it is the quality that matters and even though it is unsaid…both persons know/feel that no mater where they might be and no mater how long has passed since the last time they spoke…they can count on each other Anyplace, Anywhere, Anytime…That’s the friendship that stands time, space and any other X element! Any other thing, in my opinion, it’s far from friendship! You may say I’m idealistic but I saw this…it exists…but it’s too rare….basically because people are superficial!
All the best!
1 June 2008 at 3:05 pm
între timp zicala a devenit “prietenul la nevoie TE cunoaşte”
19 June 2008 at 5:58 pm
vad ca tu nu prea scrii aici pe blog. Da`mi un sfat. La mine ploua. Ce`i de facut?
19 June 2008 at 7:06 pm
=))))))))) barbatii sunt mai reliable ca femeile, daca vrei un prieten bun, alege un barbat! genial! uite de ce te-am ales eu pe tine ;;)
20 June 2008 at 12:58 pm
Kazoo: umbrela?
psiheea: pentru ca sunt genial, sau pentru ca sunt barbat?
1 July 2008 at 1:49 pm
pentru ca esti barbat ma gandeam eu… dar cum nu am verificat niciodata nici barbatia nici genialitatea, poti sa pui “fiindca esti genial”. eu nu pot decat sa le deduc (pe amandoua
)
17 December 2008 at 4:03 am
aud asa de multe persoane spunand “cel mai bun prieten al meu/ cea mai buna prietena a mea” dar nici macar ele nu cred asta (dupa mimica pe care o afiseaza) sau chiar daca au crezut, dupa un timp au racit relatia sau unii nu.si mai vorbesc deloc….
am o multime de prieteni (sau cel putin asa as dori sa cred) dar nu pot sa definesc pe cineva ca fiind “cel mai bun prieten al meu”; o fi un defect al meu?!