A “trai viata la maxim”
O expresie care a devenit cliseu este “a-ti trai viata la maxim.” Mie asta imi sugereaza alcool, droguri si sex fara discriminare, de genul “poate ca n-are dinti in gura, dar macar nu pute.” Dar parca acest “maxim” ar trebui sa insemne altceva. Am sa vorbesc din nou despre timp. Nu stiu cum fac dar tot la timp ajung, pesemne e important pentru mine. Dar nu vi se pare si voua ca e cam prea usor trecut cu vederea faptul ca timpul pe care-l avem la dispozitie e limitat ? Adica, eu am frisoane cand stau si ma gandesc ca dupa un timp voi inceta sa mai exist. Si nu stiu daca exista ceva dupa moarte dar atitudinea « lasa ca nu e un capat de lume, mai e si viata de apoi » mi se pare, sa zicem, oarecum nerezonabila. (o idiotenie, zice Ursone care bea bere si se uita la televizor.)
Ce e si mai nasol e ca nu stii de fapt cand ai sa mori. Si cu totii ne purtam de parca o sa traim pentru totdeauna. Ne facem planuri, invatam, dam examene, luam diplome, muncim, facem toate aceste lucruri, pentru ca asa face toata lumea, si le facem de parca ar fi ceva inevitabil si firesc. Le facem pentru ca avem impresia ca in felul asta o sa ajungem undeva unde o sa fie bine.
Cand muncesti 8 ore pe zi, in orasele mari, cel putin inca o ora zilnic o petreci pe drum. Un somn sanatos dureaza 8 ore pe noapte. 24 – (8 + 9) = 7. In alea 7 ore trebuie sa si mananci, sa te speli, sa faci cumparaturi, sa faci curat prin casa, sa platesti facturi, in fine, intreaga suita de chestii administrative. Mai trebuie sa te si relaxezi. In general te relaxezi seara, in fata televizorului. Nu mai ai timp si nici chef sa faci alte chestii. Faci destui bani incat sa te poti relaxa comod seara in fata televizorului, in weekend sa-ti permiti cate o iesire pe ici, pe colo si o saptamana pe an cat ai concediu sa mergi la mare.
Cand in sfarsit ti-ai platit creditul, daca n-ai murit inca intr-un accident sau din alte motive neprevazute, ai putea teoretic sa renunti la job si sa te apuci sa faci si altceva. Dar nu stii sa faci nimic altceva. In plus, acum ai o familie de intretinut. Ai 50 de ani, nevasta/sot si 2,5 copii. Aveai potential, dar ai sfarsit tot in mediocritate.
Scenariul de mai sus ar trebui sa ne sperie mai mult decat orice altceva. Si asta pentru ca nu e doar posibil, ci si probabil sa il traim. In primul rand, pentru ca foarte putini dintre noi stiu exact ce vor in locul acestui scenariu. In al doilea rand, orice inceput de cariera te pune pe un fagas de pe care iti e foarte greu sa iesi (mai ales in cazul angajamentelor financiare, e.g. creditul de mai sus.) Apoi, inceputul unei cariere, sau cel putin un job, e inevitabil – nu poti sta pe banii parintilor prea mult timp dupa ce termini facultatea… nu se face. Si, in ultimul rand: cati dintre noi suntem destul de intreprinzatori, cati dintre noi suntem dispusi sa renuntam la comoditate si sa riscam in mod repetat, sa ne dam peste cap pana ne iese ceva?
Pentru ca sa-ti „traiesti viata la maxim”, sa faci ceea ce vrei, ceea ce te implineste, ceea ce-ti face placere – ai nevoie de doua chestii: timp si bani. Exista mai multe modalitati de a face bani, si toate folosesc timpul ca materie prima. Job-ul este cel mai cunoscut si in acelasi timp cel mai ineficace procedeu prin care timpul se transforma in bani. Avantajul la acest procedeu este siguranta lui. Tunul, pe de alta parte, nu e deloc sigur, e riscant, poate fi si ilegal, dar e foarte eficient – intr-un timp foarte scurt poti face foarte multi bani. O cale de compromis este biznisul… dar despre avantajele si dificultatile acestei optiuni, in episodul urmator!
20 February 2008 at 11:01 am
Se cheama “programare sociala” asta…
20 February 2008 at 12:15 pm
sustin puternic biznisul ca varianta optima dintre cele enumerate de tine. jobul e cea mai nasoala posibilitate. e cea mai inflexibila, cea mai plicticoasa, iti ia libertatea, te margineste si te limiteaza. culmea! iti ofera si cel mai putin spectaculos venit. deci e cea mai de evitat posibilitate.
20 February 2008 at 12:53 pm
Bai, e deprimant rau postul asta. Mi-au mai aparut trei riduri si doua fire albe dupa ce l-am citit, jur. Mai sunt posibilitati neacoperite de tine, care fac perspectiva un pic mai roz, sau asa vreau eu sa sper
Adica: e job-ul suficient de bine platit incat sa atenueze sau elimine total problema creditului, apoi mai e jobul cativa ani la inceput dupa care biznisul, apoi mai e cate o matusa bogata de care nu stiai, care moare si iti lasa toti banii, apoi mai e planul ala de jefuire a bancii centrale… Of.
20 February 2008 at 1:12 pm
Recunosc ca e deprimant. De fapt m-a deprimat si pe mine, cand l-am scris. Si culmea, eu ma consider un optimist
Dar ce am descris eu chiar suntem cu totii “programati” sa facem. Sigur ca exista solutii dar, in afara celei cu moartea matusii, toate necesita o implicare activa in propriile noastre vieti. Daca vrem sa traim “la maxim”, sau macar bine, nu merge sa facem ca toti ceilalti, sa facem cum e “normal”, go with the flow, etc. pentru ca in felul asta vom ajunge fix ca ceilalti, ca majoritatea: mediocri. Or, prin definitie, mediocritatea este “medie”, adica marea majoritate a populatiei acolo ajunge. Ca sa nu ajungem acolo, ca sa ne “depasim situatia”, trebuie sa luptam contra acestei programari sociale (mersi PS :)) si asta e greu de facut din cauza ca suntem comozi, ne multumim cu putin, cautam siguranta si ne speriem de risc si de potecile nebatute.
20 February 2008 at 2:25 pm
…Daaar…ca sa traiesti “la maxim” sau macar sa TRAIESTI mai mult si mai bine decat media, raspunsul pe care tu nu l-ai luat in calcul lumineaza intreaga poveste: nu iti trebuie job - nici macar din cele bine platite, pentru ca mananca orice urama de spontaneitate din viata ta in 90% din cazuri .
Banii se pot face si altfel. Cei mai multi bani de fapt se fac pe perioade scurte de timp, prin oportunitati de tot felul. (cum era aia: “Wherever a problem, there’s an opportunity!…si lumea e pliiiina de probleme)
Sa ma egzplic: nu iti trebuie job pentru ca nu iti trebuie famelie (cel putin nu intre 24-34 de ani…dupa…mai negociem)
Daca nu-ti trebe’ famelie…nu-ti trebe nici credit! Easy!
Iar cu banii pe care ii faci TRAIESTI! Cum stii tu mai bine si mai frumos: calatoresti…emigrezi, citesti, asculti muzica, bei, fumezi si mananci ce vrei si cand vrei, te culturalizezi, cunosti oameni, le faci impresie buna si spontana, pentru ca nu te fortezi sa zambesti…fugi cu circul..treaba ta!
E deprimant doar daca nu vezi altceva in viitorul tau decat calea mediocritati, oricat de mult ai miji ochii…
As risca sa cad si sa ma ridic in viata de zece ori decat sa fac pluta pe spate.
Iar asta este semnul celor care de obicei reusesc.
Noroc!
20 February 2008 at 7:30 pm
Hipioato,
Daca citeai cu atentie tot articolul observai ca de fapt asta am scris si eu
Numai ca eu am fost pesimist in privinta capacitatii celor mai multi dintre noi de a face cum zici tu (riscat, esuat, riscat din nou, evitat angajamente etc.) fiindca majoritatea suntem foarte comozi si tindem sa facem ce ne e mai usor, nu ce stim ca ar fi mai bine pe termen lung.
Sigur ca nu am de gand sa urmez calea mediocritatii. Articolul meu se vrea un caveat: asta e natura noastra, tindem spre mediocritate, nu e bine, trebuie sa facem ceva in privinta asta si sa ne ferim de capcana comoditatii si de a fi “in rand cu lumea”.
20 February 2008 at 8:09 pm
pai de fapt…aici voiam sa ajung…
… hipiotule!
(te-am prins!)
te pup!
Asa…si ceva foarte important de care am uitat sa zic: cand in sfarsit gasesti ceva ce ai vrea sa faci, ceva ce iti place…trebuie sa faci acel lucru ca si cum te-ai distra, ca si cum te-ai simti bine…si ar trebui sa-l faci mai bine, mai repede si mai frumos decat oricine altcineva.
Maaare sescret in reteta fericirii!…! (aproape ca-mi pare rau ca vi l-am spus…)
Oricine “viseaza” sa faca ceva…unii chiar viseaza sa faca o slujba rutinoasa de birou: am o colega care numai desprea asta vorbeste: ca ea nu vrea “excitement” in cariera, doar o secventa de miscari pe care sa le poata executa 6-8 ore pe zi in timp ce mediteaza la nemurirea sufletului si conditia omului in lume…si sa nu existe riscul de a gresi.
…Am si o prietena care visa sa se faca secretara - sa se machieze cum poate ea mai bine si sa se imbrace ca in telenovele…sa faca cafele si sa zambeasca managerilor puternici…si jumatate din “the job desription” sa stea in capacitatea ei de a seduce si a se face placuta. Ea tipul asta de slujba l-ar considera distractie.
…cred si io…
The poin being…daca fiecare om din lumea asta ar face ce i-ar placea pe post de ‘job’…nu ne-am mai deprima noi acum la 22 de ani si inainte.
20 February 2008 at 8:27 pm
bun pointul tau, hipioato! daca ai curajul/tupeul sa (risti sa) faci exact ceea ce iti place nu ai cum sa te pierzi in mediocritate. daca simti tu ca trebuie sa faci balet fiindca asta te implineste, cel mai bun lucru pe care il poti face e sa ignori parintii/profesorii/prietenii care iti spun ca mori de foame in zilele noastre cu baletul si ca tre sa faci si tu o meserie adevarata si platita ca cea de informatician de exemplu (:D). daca te faci informatician vei fi un programator slab si frustrat. daca iti urmezi visul cumva cumva se va deschide o cale si vei reusi sa te afirmi si sa scoti si bani din asta.
23 February 2008 at 9:34 pm
[…] Job-ul este cel mai cunoscut si in acelasi timp cel mai ineficace procedeu prin care timpul se trans… […]
8 April 2008 at 3:07 pm
[…] sub ce ambalaj ne prezentam (what we fall for). cheia succesului insa… mi-a amintit de un entry care promoveaza ideea unui discurs celebru despre cum sa-ti traiesti viata “la maxim”, […]
11 July 2008 at 12:04 pm
e vineri, in jumate de ora ies de la servici, soarele e pe cer dar acest articol m`a deprimat groaznic, pentru ca e adevarat. petrecem ani in scoala, facultate, apoi ani ca sa muncim pentru a ne permite casa, masina si familia pe care o avem apoi la batranete cand ai timp liber esti prea sictirit, bolnav si daramat ca sa mai faci ceva.
11 July 2008 at 12:24 pm
Imi pare rau ca articolul meu te-a deprimat - si intr-o zi de vineri. Pe de alta parte poate te-a deprimat destul incat sa faci ceva in privinta asta. Inca mai ai timp.