De doua saptamani nu am mai iesit din casa decat avand ca destinatie un anume spital care se afla la cucurigu, in partea cealalta a Bucurestiului. Prima oara am fost la un control unde am aflat ceea ce stiam deja, anume ca am hernie. A doua oara am fost sa ma opereze (si am poposit vreo doua zile), a treia oara am fost la control, iar a patra oara - ieri - am fost ca sa-mi scoata firele. Spitalul, ca in Romania, stie toata lumea. Spagi multe si marunte ca sa fii bagat in seama. Norocul meu cu chirurgul, un fost coleg de liceu de-al lui tata. Asistentele insa nu se uitau la tine fara o mica “atentie”. De regula se dau 5 lei per favor, 10 lei daca e ceva nasol (cum ar fi sa te impinga cu scaunul pana la buda in capatul celalalt al culoarului). Una peste alta, de operatie am scapat, dar nu si de anumite complicatii, motiv pentru care a trebuit sa stau in pat si a doua saptamana, chiar daca teoretic ar fi trebuit sa pot deja sa fac flotari intr-o mana. Teoretic; practic, n-am putut niciodata sa fac flotari intr-o mana. De fapt nici in doua maini nu mi-a fost usor. Oricum ideea este ca n-am iesit din casa de doua saptamani, timp in care 99% din timp mi l-am petrecut in pat, iar acum, de la toata aceasta lipsa de activitate, ma simt legumic.

(ca o leguma)

Dpdv psihic, bineinteles. Nu ca as fi stat degeaba uitandu-ma pe pereti, am vazut filme, seriale, am citit, m-am jucat pe calculator, dar parca m-as urni din loc ceva mai mult decat pana la buda si inapoi. Ah, si nimic nu se compara cu o discutie fata in fata. A mai trecut taica-meu pe la mine cate 5 minute sa vada ce mai fac, dar azi a venit un amic pe la mine si a stat vreo doua ore. Parca imi venea sa tastez cand voiam sa-i zic ceva. Al naibii Messenger.

Mersul, vorbitul, chestii banale pe care le subestimam. Toata lumea ar trebui sa stea in pat,timp de doua saptamani ca sa-si dea seama cat de importante sunt aceste lucruri.. si toata lumea ar trebui sa nu manance 3 zile. Cand am fost operat, n-am avut voie sa mananc nimic cam 20 de ore inainte de operatie si nici doua zile dupa operatie. Mi-au pus o perfuzie cu 2 litri de glucoza si unul de sare si atat. In a doua noapte am visat numai mancare (zero sex! uimitor). In a treia zi mi se parea apetisanta si perna.

De vreo doua zile mi-e mai bine si sper ca luni sa ma pot duce la facultate. Niciodata n-am vrut sa merg la facultate mai mult decat acum. De fapt, niciodata n-am vrut sa merg la facultate. Insa acum, perspectiva unui curs de 3 ore in care trebuie sa ascult un profesor insipid cum vorbeste intr-un limbaj pe care nu-l inteleg despre niste chestii care nu ma intereseaza.. nu arata deloc rau.